O scurtă istorie ilustrată a românilor

Nimic nu servește mai bine țara decât cunoașterea (sau recunoașterea) adevărului, pe cât putem noi oamenii să-l deslușim — fiindcă adevărul în totalitate numai Dumnezeu îl cunoaște.

Să nu-și închipuie nici un autor că istoria pe care o scrie e definitivă, e cea adevărată, cea pe care o vor admite și generațiile viitoare. Fiecare generație are o nouă viziune asupra trecutului și poate chiar descoperi în acel trecut lucruri nebănuite, susceptibile de a modifica iarăși acea viziune.

Să lăsăm deoparte încrederea exclusivă, aproape superstițioasă, în documentul scris. Istoria nu se reconstituie numai cu documente scrise.

Când se surpă dinlăuntru un imperiu, niciodată noile state care apar ulterior în același loc nu rezultă din fapta foștilor băștinași, care rămân vreme îndelungată fără elite și fără vlagă.

Nu știi de ce un viteaz este iubit în mod deosebit și de ce îl adoptă poezia populară.

Marii eroi ai epopeilor populare nu sunt întotdeauna cei pe care istoria îi va reține ca mari căpitani, mari regi sau împărați. Sunt oameni iubiți de popor.

…elementul etnic are o anumită greutate, un anumit impact asupra alegerilor culturale și religioase pe care le facem.

…e o greșeală să privim trecutul din perspectiva prezentului.

ochi pentru ochi, dintre pentru dinte

…suntem singura țară mare din Europa a cărei unitate e exclusiv întemeiată pe limbă (de altfel, chiar cuvântul limbă era sinonim cu neam sau popor). Mai toate celelalte state europene s-au constituit le baza unei istorii comune, de cele mai multe cu populații de limbi diferite sau dialecte diferite (ca Franța, Spania, Italia, Elveția, Anglia etc.).

…obiceiurile alimentare sunt foarte statornice la un popor.

Când devii informator, tentația de a face dublu joc e mare!

Am fost un teatru de război, războaiele au adus multe nenorociri la noi în țară, dar în cele din urmă au adus și posibilitatea de a ne dezbăra de dominația otomană.

Adevărul trebuie spus, dacă este dovedit prin documente.

Pe cei care nu înțeleg de ce e nevoie de monarhie, și mai cu seamă de ce e nevoie de un monarh de origine străină, îi Invit pur și simplu să privească harta Europei și să urmărească toate monarhiile care mai există astăzi; aproape nici una nu este originară din țara unde domnește.

Nu are importanță originea, fiindcă, o dată ce regii preiau puterea, țara devine un fel de moșia a lor și, în scurt timp, devin mai patrioți decât autohtonii.

Pasiunea istoricului de a reînvia trecutul și de a-l explica se împletește cu preocuparea politică s omului implicat în viața țării și îngrijorat de viitorul ei.

…de când a apărut scrierea istorică, curiozitatea de a cunoaște și înțelege trecutul s-a născut din dorința de a ști mai bine cum să te călăuzești în prezent, cum să-ți alegi viitorul.

…dacă priviți istoria în lungă durată, de îndată ce a înflorit civilizația occidentală, prin epoca Renașterii, s-a născut în același timp, pe rând, ambiția fiecărui mare popor de a fi el acela care domină Europa.

…avem acum, de la 1991, o singură mare putere mondială (în orice caz, hegemonia asupra civilizației occidentale) care sunt SUA.

Ceea ce-i unește pe toți românii este faptul de a vorbi aceeași limbă.

Aceasta este marea învinuire care se aduce legionarilor: au introdus în moravurile politice românești ceva ce nu făcea parte din tradiția noastră.

…orice mișcare presupunând un partid unic duce în mod fatal la crimă. Cu atât mai mult, în contextul lumii de azi, reînvierea Mișcării legionare apare ca i anacronică și primejdioasă aberație.

Există un principiu dr la care n-aveam voie să ne abatem: nu cedezi un petic de pământ fără să tragi un foc de armă.

…trebuia să ne batem, mai întâi pentru că trebuia să ne batem;

dacă

…dictatorii sunt, prin esență, orbi.

Așa e istoria. Lucrează în lungă durată, iar destinele individuale sunt strivite fără milă.

Moralitatea batjocorită se repară mai greu decât uzinele învechite.

…geniul fiecărui popor stă în a ști să adapteze propriei sale moșteniri integrarea într-un ansamblu mai larg. Eu cred că abilitate noastră politică ne va ajuta nu numai să intrăm în acest mare ansamblu continental, dar și să jucăm în sânul lui un rol de frunte. Este crezul meu. Rămâne ca generațiile viitoare să-l împlinească!