Arta oratoriei (De Oratore)

„Fizica însăși și matematica și toate obiectele particulare ale celorlalte discipline despre care ai vorbit mai înainte sunt științe ale acelora care le profesează. Dar dacă cineva ar voi să le facă să strălucească prin felul expunerii ar trebui să alerge la ajutorul unui orator.”

„Vocea, gestul, privirea și oricare act este părtaș al vorbirii; memoria este straja tuturor acestor lucruri.”

„Cel care ascultă este un ascultător sau un judecător.”

„Cei care deliberează sunt pregătiți să asculte propria lor cauză.”

„Oricare discurs trebuie să se îndrepte spre convingere sau spre emoționare.”

„Strălucirea este mai mult decât claritatea. Una ne face să înțelegem, cealaltă să ni se pară că vedem.”

„Discursul devine plăcut când spui ceva nevăzut sau neauzit sau nou.”

„Noi numim verosimil ceea ce se întâmplă frecvent.”

„Trebuie ca argumentele <adverse> să fie săpate pe rând sau demolate în întregime.”

„Nimic nu provoacă atât de mult mila decât un om nefericit dintr-o stare de fericit.”

„Virtutea care se opune relelor se numește curaj, iar cea care tolerează și suportă răul ce deja există, răbdare.”

„Ce stârnește mare interes este considerat, deseori, necesar.”

„Un discurs trebuie să se adapteze nu numai la adevăr, ci și la opiniile celor care ascultă.”

„Nimeni nu e atât de grosolan încât să nu-l miște foarte mult, dacă nu însăși onoarea, măcar rușinea și dezonoarea.”

„Consecințele sunt semne ale trecutului, ca niște urme lăsate de faptă.”

„Nu numai declar, dar mărturisesc cu voce liberă, că eu nu am tradus cuvintele, ci gândurile.”

„Oratorul cel mai bun este cel care, prin cuvântare sa, instruiește, delectează și convinge sufletul auditorilor. A instrui este o datorie, a delecta o onoare, a convinge o necesitate.”

„Un rival nu vulgar, ci ager și instruit se măsoară în luptă…”